Poezie

Adio

Aleargă trenul, zi și noapte-aleargă ! Prin gări o clipă gîfîind petrece. N-așteaptă multă vreme semn să plece, Și chiotă, și-i gata iar să meargă !

Lung șuieră cînd preste poduri trece... Carpații prind în zare să se șteargă... Ce-i pasă lui ?... Mă duce-n lumea largă ! Nici zmeul din poveste nu-l întrece.

Mărețul soare joacă printre nouri... Sub ochii mei fug șiruri de tablouri : Cîmpii și văi, și munți, și ape iară...

Ah, zi și noapte zboară, zboară trenul, Tot repetînd în ropot viu refrenul: „Adio dar ! Adio, dragă țară !”