Baladă

Prin crîngul străbătut de lună, De primăvară înflorit, Pribeagă, cîntă o nebună Trecînd cu părul despletit. Și-n păru-i poartă o cunună De mirt, și mirtu-i veștejit...

— Copilă dragă, fiii cuminte Și fugi de dragoste în mai... O, nu te-ncrede-n jurăminte Și nu iubi în luna mai !... Copilă dragă, fii cuminte...

Te-așteaptă ceasul rău în cale Pe înfloritele poteci, Și tot norocul vieții tale Se va întuneca pe veci... Te-așteaptă ceasul rău în cale...

Și-atunci vei plînge-așa,-n neștire, Și vei înnebuni de dor, Nici n-o să afli liniștire, Că nu e leac alinător, Vei plînge singură,-n neștire...

Doar am iubit și eu ca tine În mai, și n-am avut noroc ! Privește și ia seama bine Cum rătăcesc din loc în loc, Doam am iubit și eu ca tine...

Dar tu, copilă, fii cuminte Și fugi de dragoste în mai ! O, nu te-ncrede-n jurăminte Și nu iubi în luna mai... Copilă dragă, fii cuminte...

Prin crîngul luminat de lună, De primăvară înflorit, Pribeagă, cîntă o nebună : Ea poartă părul despletit, În păr i-atîrnă o cunună De mirt, și mirtu-i vestejit...