Poezie
Cel din urmă oaspe
BĂTRÎNUL
Ce faci aici? E o urgie
În ulița deșartă.
De-ar ști că stai în vijelie
Stăpînul meu, mă ceartă.
În mîndrele saloane vină!
Auzi cum muzici cîntă?
Vezi danțul vesel în lumină?
E praznicul de nuntă!
La sărbătoarea cea voioasă
Ia lumea toată parte,
Și numai palida mireasă
Stă tristă deoparte.
Fii inimos, n-ai nici o teamă
Că vei veni cu mine:
Stăpînul e care te cheamă;
Bine-i venit oricine!
TÎNĂRUL
Bătrîne, mulțumesc. Mă lasă
Proptit de colonadă;
Mi-e muzică mai prețioasă
Vifornița din stradă.
Nu merg acolo unde cură
Șampania-n pahare,
S-amestec dulcea băutură
Cu ura mea amară.
N-ar fulgera nici ochii mei
De-a pururi bucurie;
Mireasa ce-ndrăgiră ei
Nu mi-e ursită mie!
Dar nici stăpînul tău voios
Nu-și fericească soarta,
Că-l mai așteapt-un oaspe jos
Spre-a-l logodi cu moartea!