Poezie · 1904
Cîntec
Ștefan Octavian Iosif · 1 min
Vezi, dragii oaspeți le-au venit,
Și pomii toți s-au premenit
De sărbătoare.
Grădina-i templu plin de zvon,
Albina-i psalt, și orice floare —
Un sfînt amvon.
Sub streșini cuiburile vechi
Ascund iar vesele perechi
De rîndunele,
Și cuiburi nouă se clădesc,
Iar eu, furat de-un vis, privesc
Zîmbind la ele.
O, spune-mi, dragă rîndunea,
Ce zbori mereu în preajma mea,
Tu știi mai bine :
O să-mi ajute Dumnezeu
Să-mi pot alcătui, ca tine,
Un cuib al meu ?