Copil

... Ieri, mamă, trist trecea pe stradă, Atât de palid și-aiurit Se clătina și sta să cadă,

Și zdrențele-atârnau pe dânsul... Eu, mamă dragă, l-am zărit Și m-a-necat deodată plânsul.

Da, l-am văzut și astăzi, mamă, Tot da din mâini, vorbea mereu, Și nici nu m-a luat în seamă.

Era pe stradă multă lume, Și îmi venea așa de greu Că nu puteam să-l strig pe nume...

S-au strâns în jurul lui grămadă, Toți îl făceau bețiv, mișel, El s-a luat atunci la sfadă, Eu m-am apropiat cu teamă...

I-am întrebat: "Ce-aveți cu el?" Și ei au râs de mine, mamă!...

De-aș fi avut atunci putere Să-i bat pe toți, i-aș fi bătut! Căci de rușine și durere

Tot sângele-mi fierbea în vine... Dar am rămas pe loc pierdut Și nu știam ce e cu mine...

Mi-e tată doară, și mă doare Să-l văd batjocorit de toți... O, mamă, fii îndurătoare, De ți-a greșit, nu ține seamă,

Și iartă-l, iartă-l, dacă poți, Că n-a fost el de vină, mamă...

Ori poate nu-ți aduci aminte, Plângând amar, cum îți cerea Să uiți ce-a fost mai înainte Și să trăim iar împreună?

De ce cu el ai fost mai rea, Când ești cu mine-așa de bună?

De ce l-ai izgonit cu sila, O, pentru ce l-ai izgonit? Cum nu te-nduioșase mila,

Și ți-ai întors cu ură fața, Când a strigat: "Nenorocit Voi fi de-acuma toată viața!"

Știai că o să-și piardă firea, De n-o să-l ierți, cum te-a rugat. Și tu i-ai dat nenorocirea, Când numai cu o vorbă bună

Puteai să-ndrepți ce s-a-ntâmplat, Și să trăim iar împreună... Dar ce urât te uiți la mine!

Te-am supărat cu vreun cuvânt? Nu ți-am vorbit cum se cuvine? Nu sta cu fruntea încrețită...

Mai bine intru în pământ, Decât să mi te știu mâhnită! Căci de te supăr, mamă, oare,

Atunci, al cui o să rămâi? Să plec și eu în lumea mare? Să rătăcesc și eu ca dânsul

Pierdut și fără căpătâi? Nu vezi că mă îneacă plânsul?... Și-l văd în vis adese, mamă,

Trăgând să moară, părăsit!... L-aud plângând încet... te cheamă... Plângând, te roagă de iertare...

Eu, lângă el, plâng aiurit, Tu, numai, stai fără-ndurare... . . . . . . . . . . . . . . . O, fie-ți milă, mamă dragă, Și iartă-l, cheamă-l înapoi! De vrei, îl fac eu să-nțeleagă

Că-l ierți... și o să fie bine... O, mamă,-ndură-te de noi, Și nu te mânia pe mine...