Poezie

Domnu profesor

Nimic nu-nvață blestemații ! Și eu mi-am zis de-atîtea ori Că dau la dracu meditații... Dar vezi că cele trei surori Îmi sînt cu mult mai dragi ca frații Cei răi și neascultători.

Afară-i noapte, vijelie, Și-i cald în salonașul lor... Mă-ntîmpină cu veselie Și toate mă salută-n cor Și fiecare vrea să știe : „Ce face domnu profesor?”

În lecții ele-și spun secrete, Fac haz pe socoteala mea. Își mușcă buzele șirete, Pufnesc de rîs, fără să vrea... „Ti, bată-vă norocul, fete !” Și mama face haz și ea...

La masă — glume, gălăgie... Și cea dintîi îmi toarnă vin, Drăguț a doua mă îmbie, A treia-mi dă paharul plin... E, cine-mi poate spune mie În sănătatea cui să-nchin ?

Tîrziu, cînd plec de ies în stradă Și-i întunerec peste tot, Ah ! unde-s ele să mă vadă, Orbit de viscol, cum înot Prin valurile de zăpadă... Și drumu-i lung și nu mai pot...

În odăița-ntunecată E frig... Eu, zgribulit, din pat Ascult vifornița turbată Și-adorm cu gîndul fermecat La basmul vechi : „Au fost odată Trei mîndre fete de-mpărat...”