Epigramatice — Ștefan Octavian Iosif

După Lessing

Amăgire

Obraznică, cu sînii goi, Cu un cățel pe braț, Sta Lote... Cîți n-au tresărit Rîvnind-o cu neasț !

Privind spre ea pe gînduri dus, M-apropiai încet... "Hai ! și-ăsta-i prins", își zise ea, Și-mi rîse-n nas, șiret.

Decît, rămînă între noi, S-a înșelat amar, Privisem la cățelul ei: Un soi de cîine rar.

De ce-au scos, dîrji de neagră ură, Sistan și celălalt tovarăș Din teacă spadele?..» Oroare!… Ca… să le bage-n teacă iarăși.

Îmi pare foarte curios — Zicea Păcală unei rude-a sale — Că numai oamenii bogați Au cele mai multe parale !