Poezie
Fulgii
Ștefan Octavian Iosif · 1 min
Zăceau priveliștele moarte
Sub cerul sur, în asfințit,
Și-abia mai auzeam departe
Un glas de crivăț amorțit.
În mijlocul naturii mute
Eram eu singur călător :
Îmi aminteam de vremi trecute
Și mă visam în viitor...
Iar din imperiul tăcerii
Se desprindeau fulgi mari de nea :
Cădeau încet, cădeau puzderii
În urma și-naintea mea...