Fusul

E liniște-n chilia bătrînei, și-nserează... Sub vatră țîrîește un greier nestatornic. Își leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic, Se-ntunecă chilia și iar se luminează, Și-aleargă fusul spornic...

Topită de veghere, bunica toarce, toarce, Cu mințile p-aiurea, cătînd la foc pierdută... Și, ca purtat în umbră de-o mînă nevăzută, Tot fuge-n cercuri fusul și tot mai iute stoarce Din caier lîna mută...

Mîhnită stă Preasfînta sub candela de pază, Se irosește-n aer cuceernic busuiocul ; Pe vatră luptă-n umbră mocnit și vînăt focul, Înstreinatul greier sub vatră aiurează, Schimbînd într-una locul. Și, ca-ntr-o vrajă, fusul se-nvîrte și suspină...

Amurgu-ncet își cerne cenușa obosită... Bunica-ngîndurată zărește ca prin sită Trecînd pe dinainte-i o viață în ruină Și-o lume părăsită...