Ielele

În farmecul serii Supuse-s tăcerii Cîmpiile-n floare, Doar luna bălaie Se scaldă-n păraie Încet curgătoare.

Pe molcome vînturi Vin tainice cînturi Și glasuri ciudate... Căci duhul pierzării La marginea zării Din aripe bate !

Îndeamnă-ți fugarul Să taie hotarul Ca gîndul de iute ! N-auzi tu pe cale Cimpoaie, țimbale Și glas de-alăute ?

Sunt iele măiastre Pe urmele voastre, Pe voi vă vînează ! Preasfînta Marie Din nalta tărie Ne aibă în pază !

Voinicul dă pinten, Fugarnicul sprinten Pornește, săgeată, Și zboară șoimește... Tîrziu ! Căci sosește Năprasnica ceată...

La mijloc îi prinde Și-n juru-le-ntinde O horă păgînă. Lung clocote dealul : Voinicul și calul Se zbat în țărînă !

Iar ielele, fetele, Nouă surori, Își spulberă pletele Pînă la nori, Și șuieră, Fluieră, Chiotă-n lună ; Și-n lanțuri De danțuri Se-ntind și s-adună... Sălbatece cîntă Și iarăși s-avîntă În goana nebună !