Poezie

Mergeam în întunerec...

Mergeam în întunerec și fără nici o țintă, Cu fruntea încrețită, cu ochii în pământ, Să plâng de mult uitasem, — uitasem chiar să cânt, Căci fericit e-acela ce plânge-amar sau cântă, Atuncea când se simte mai trist și mai înfrânt.

Și ai venit odată cu mândra primăvară Tu primăvară mândră a vieții mele. Li! Cum te văzu pribeagul, pe loc se-nveseli. Și soare-n cer s-aprinse și ciocârlii cântară Și-un rai de viață nouă de-odată ne-nvăli.

Și s-a pătruns de farmec ființa mea întreagă, Când tu mi-ai spus o vorbă, și mi-ai șoptit cu drag... Eu mă duceam spre moarte, tu m-ai întors din prag... — Fii binecuvântată pe cât îi ești de dragă, Stăpână adorată a fostului pribeag!