Poezie

Terține

Aș vrea să cînt, să-mbrac în mîndre rime Norocul rar ce-n cîntec nu încape, Că nu e vers pe lume să-l esprime.

Ci ca-ntr-un murmur nesfîrșit de ape Ce se revarsă-n valuri de-armonie, Din mii de glasuri ce-l vrăjesc de-aproape,

Sărmanul suflet cearcă, și nu știe Ce ton să prindă, ce cuvînt s-aleagă, Căci toate-l cheamă,-l strigă și-l îmbie...

Iar eu stau mut, — și-aș sta vecia-ntreagă S-ascult uimit la glasurile-acele, Privind în ochii tăi albaștri, dragă —

Vis întrupat al visurilor mele !