Poezie

Vară

Asfințește. Printre ramuri Aurite-n foc de soare, Tremură nenumărate Mici ferești strălucitoare.

Sub arțar, plecat, moșneagul Șade cu luleaua-n gură, Pare că-i cioplită-n piatră Luminoasa lui figură...

Joacă în văzduh țînțarii ; Pe furiș, prin frunza rară, Ca un zgomot de șopîrle Drăcușorii se strecoară,

Ici și colo doar s-arată Printre crengile mișcate, Și, pitiți, șoptesc în umbră, Se ghiontesc, rîd pe-nfundate...

Dînd semnal întregei cete, Cel din urmă-n fund dispare... — Caută-i de-acu, băiete ! Mută stă grădina mare...

Tresărind, pășește-n taină, Doar prin foi adie vîntul... Stă și-ascultă... Unde-s oare ? Nu se știe ca pămîntul !

Moșule, tu știi, pesemne, Stai cu degetul la gură, Și, zîmbind șiret, ce dulce Amintirile te fură...

Dar deodat' s-aude-un țipăt, Și din nalta bălărie Sare o fetiță blondă Ca un fir de păpădie !

Geaba fuge nebunește Ca să scape de ștrengar... Din tufișuri, pretutindeni, Alte capete răsar...

E un haz ! Cu larmă mare, Toți, jucînd, se strîng în drum, Și bunicul rîde tare Pipa scuturînd de scrum...