Amurg

— În ostrovul Copanița —

În ceasul melancolic al zilei, din amurg, Când apele mai tainici și șoptitoare curg, Când trecerea prin ramuri a vântului e dulce Ca glasul unei mume ce cântă să te culce, Când ceru-i o poveste albastră și senină, Când luna, ca o frunte curată de vergină, Apare albă, stinsă, cu-n aer blând și trist, Când greierul în iarbă se simte mai artist, Când reîncepe larma concertelor de lac, Și când cei singuratici pe gânduri cad și tac, Când liniștea-și desface domnia ei înaltă, Mai viu s-aprinde mintea, mai cald inima saltă!.. Și nu știi cum, atuncea, tresari,— pe-a vieții carte, Când îți aducă aminte că-i scris cuvântul: Moarte!