Poezie

Clavirul

Cânta încet din Weber: „gândirile din urmă”, Poema unui geniu ce-apune maiestos, Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă Pe-o tristă armonie cu sunet dureros!

Și degetele-i albe pe clapele sonore Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind; Erau în miez de noapte târzii și tainici ore... Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!...

Tăcuse deodată, și fruntea ei curată Alăturea de mine se rezemă ușor, De gura-i voluptoasă, c-o patimă-nfocată,

M-apropiai atuncea sfios, tremurător! Și ne-am robit iubirei, în fericire-adâncă... Dar nu știu cum... clavirul părea că plânge încă!