Poezie

Femeile

Și ne luptăm o viață-ntreagă Sperăm și suferim, Cădem, învingem și renaștem... Ca-n urmă... să murim!

Povestea vieții este-aceasta Și poți ca s-o cunoști Din leagăn chiar – dar bieții oameni Sunt totdeauna proști!

Căci pentru-o glorie deșartă Pentru grămezi de bani, Din trai ei fac o luptă crudă, Ne suntem toți dușmani.

Ah! fericit e-acel ce-n viață Mereu a alergat După doi ochi frumoși și după Un sîn de-mbrățișat!

Eu înțeleg sarcasmul morții.. Și deci, amicii mei, Nu m-am oprit, trecînd prin viață, Decît... lîngă femei!