În harem

Doarme... ritmic îi tresaltă Sânul ei rotund și moale, Iar cămașa ridicată Pân-la brâu, i-arată goale Pulpele învăluite În ciorapii lungi, subțiri; Sub pleoape, liniștite, S-ascund dulcele-i priviri. Părul resfirat îi cade Peste umeri, peste spate; Fără nici un dor în pieptu-i, Inima tihnită bate. Somnul, îndrăgit de dânsa, Parc-ar sta un veac la pază, Și cu aripile-i calde Voluptos o-mbrățișează. El, atunci, — gelosul pașe, —. Cu privirea încruntată, La idea că iubita-i Stă cu somnu-nbrățișată; Fulgerul mâniei-l arde Către dânsa se îndreaptă, Și cu spaimă zguduind-o, Într-o clipă o deșteaptă. Ea, — ce e în tot Stambulul, Precum n-a mai fost cadână, — Pricepându-i gelozia, Îl apucă-ncet de mână. — «Ce visai?» — O-ntreabă pașa, Cu privirea lui de gâde; — «Că te sărutam pe tine» Tigrul, fericit...... surâde!