Poezie

Întâia femeie

Copilul meu, ți-aduc păpușa De mult făgăduită; Tu ești băiat, — ea e femeie, Din marmoră cioplită.

Neștiutor, în pragul vieței, - Lucești ca o scânteie; Păpușa care-o ții în brațe! E-ntâia ta femeie...

Tu nu, cunoști făptura-aceasta Amară și divină, — Cum întunericul nu știe Cei raza de lumină;

Tu nu știi că sub cerul frunței Ea poartă lumi albastre, Sau negre, — cele mai profunde, Misterioase astre;...

Tu n-ai văzut fermecătoru-i Surâs, ce te-nfioară, | Ce-ades dă morților viață, Și-ades pe vii omoară...

Tu n-ai simțit cum îți preface, C-o vorbă, c-o tăcere, Întreaga carte-a fericirei Îm pagini de durere;...

Tu n-o cunoști — dar când în brațe Ai strâns-o în neștire, Tu ai părut cuprins de spaimă, De-o tainică uimire...

Și te-ai sfiit, naiv privind-o, În ochii de mărgele; O! de-ai putea și-n restul vieței Să te ferești de ele!...