Poezie

Pastel

Pe trestiile ce se-ndoaie Sub adierile de vînt, Se lasă-a stelelor văpaie... În aer e un farmec sfînt...

Un cîntec, blînd și vag de ape Se-mprăștie spre depărtări, Cum de pe niște triste clape Un zbor sfios de aiurări.

O aripă de nor se duce În haosul nemărginit... În drum, pe-o părăsită cruce, Un corb stă singur și mîhnit.

Și nici un foc nu scînteiază Pe dealul gol... și e tîrziu... Doar luna parcă stă de pază – O candelă într-un pustiu...