Poezie

Sub lilieci

Sub lilieci, pe iarba moale, Cînd soarele e în namiaz, Stau singuratic, dus pe gînduri, Păzit de-al liniștii răgaz.

Pe lîngă streșinile casei Se-nșiră cuiburi mari și mici, Și-ascult, vrăjit de-o caldă lene, Dragi ciripiri de rîndunici;

Iar la fereastra cu perdele Cusute împrejur cu flori, S-arată blonda mea iubită, Cu ochii dulci, ispititori.

Și-ncetișor chemînd-o :„Vino, Pe sînu-ți, fruntea mea s-apleci!”... Ea-mi cere să-i azvîrl, în taină, Albastre flori de lilieci.