Ursarul

Umblase mult prin sate și câinii îl lătrase, Mâncase câte-odată, de multe ori răbdase: La cârciumi și prin bâlciuri de-un șir întins de ani, Cânta, jucându-și ursul, pe codrii și pe bani, Bătrân dănțuitorul, bătrân și cântărețul... Și rareori, de milă, îi răsplătea drumețul... Artistu-n patru labe, maestrul în toiag, Mergeau, tăcuți și jalnici – pribeag lângă pribeag... Și obosiți de cale, lăsând în urmă satul, Pe câmp sau prin frunzișuri dorm unul lângă altul...