Zambile

Pentru inimile triste florile vorbesc o limbă, Florile vorbesc o limbă Ne-nțeleasă de-ori-ce om... Când în primăvară caldă toamna veștedă se schimbă, Ori-ce frunză spune-o taină de pe fie-care pom, De pe fie-care pom!...

La fereastra mea deschisă către soarele de-Aprile, Către soarele de-Aprile, Vesel într-o zi am pus Un buchet de felurite,— roze, vinete,— zambile, Și o poezie dulce florile atunci mi-ai spus, Florile atunci mi-ai spus!...

Dar iubita mea pe brațe-mi într-o seară stând cu mine, Într-o seară stând cu mine, Mi-a cerul acest buchet... Pe-al ei sân frumos și tânăr florilor ședeau mai bine, De cât puse la fereastra unei case de poet, Unei case de poet!...