Poezie

Ah! las’ să-mi curg-ast aer

Ah! las’să-mi curg-ast aer ce dă a ta suflare; Ca apa cea sfințită el poate curăți Din sufletu-mi și minte, cumplita apăsare, Și relele dasupră-mi el poate împărți!

Ah! lasă-mă ca umbra să umblu după tine! Și coarda-mi fiorată o lasă a cînta Pe păsurile tale! — Tu fă-ți un joc din mine; Dar las-a mele imnuri la tine a-ndrepta!

Tu calcă-mă-n picioare-ți, strivește-mă ca ceara Ce curge, își ia forma oricare îi.vei da; Dar lasă-mă să sufer! Și visurile-mi seara Spre tine și în tine le las-a s-aținta.

O! daca p-astă frunte, profana ta coroană N-ar înnegri în ochii-mi aceste calități Prin care zeitatea întreaga ei icoană A transformat în tine ca mie s-o arăți,

Atunci, fără rușine, aș face să răsune Pămîntul l-al tău nume și chiar acel tartar; Și lira-mi la picioare-ți, la locul tău te-ar pune, Și pieptu-mi ți-ar fi templu, și inima-mi altar!

Eu gem! și în deliru-mi, te chem, Eleonoră! – Ca Tass de fiare-n temniți eu voi să mă încarc! – Și-n veci tu pentru mine să fii o altă Loră, Și-n veci eu pentru tine să fiu un alt Petrarc.

Ca el, fără speranță, să plîng pe a ta urmă, Și-n tine eu fanatic să nu mai am alt zeu! Voința-ți fie-mi lege; și viața-mi o precurmă Cînd vei și cînd îți place, căci tu-mi ești Dumnezeu.