Poezie · 1848

Ciocoii din revoluție

Num-opinca, sărăcuța, Numai ea nu ne-a-nșelat, Numai dînsa, ea micuța, Numai ea nu ne-a trădat; Dar ciocoii gulerați Sunt la inimă spurcați.

Ei intrau să fure sume Și la ruși să-și facă rost. Ca să-i spui pe toți pe nume, Voi nu-i știți cîți au mai fost? Nu știți că au fost spurcați Toți ciocoii gulerați?

Că eu bine-am spus, săracu; Eu v-am spus numaidecît Că n-ai să te-mpaci cu dracu, De i-ai face orișicît: Toți ciocoii gulerați Sunt la inimă spurcați.

Ba c-om face, ba c-om drege, Ba s-avem și pe boier; C-o fi bun de-l vom alege Pin guvern, pin minister. Dar ciocoii gulerați Au fost, cum am zis, spurcați.

Că-ncepur-a face fracții Ș-a lega pe opincari: Într-o lună,-n trei reacții, Ne-au scăpat ăi măcelari. Că ciocoii gulerați Sunt la inimă spurcați.

Și noi, tot cu evanghelii Din balconuri predicam; Tot spuneam parascovenii Și-i iertam, ne împăcăm; Dar ciocoii gulerați, Ei rînjeau că-s rău spurcați.

Cînd venir-apoi muscalii, – Agi, spătari și controlor! Alții — mîrleo! fug cu banii. Turcii pradă și omor. Și ciocoii gulerați Rîd de noi că stăm legați.

Toat-opinca-n pușcărie; Toți legați, săraci lipiți, Zac în ploaie pe ghimie, Pribegesc proscriși, goniți, Iar ciocoii gulerați Rîd de noi că-i credem frați.

Num-opinca, sărăcuța, Numai ea nu a furat; Numai dînsa, ea micuța, Numai ea nu a trădat. Iar ciocoii gulerați Sunt spurcați și veninați.