Poezie · 1847

La muza mea

Cîntă, o, Muză! Cîntă, o, Muza mea creștină? Pe antihriști, pe impii pe omul ce suspină Îi cheam-a te-asculta. Pe coardele-ți sonore vibreze Libertatea, Și toată armonia să-ți fie Egalitatea, Și mila fie-ți legea, și Pacea ținta ta.

Prostituate muze le du la pietate; Lucește între ele și dă-le demnitate, Delirul de profet. Societatea geme, – și păsul omenimei, Durerea de confrate, întîmpinul cruzimei E misia prescrisă Creștinului-Poet.

Aci să stai, o, Muză! d-aci te aripează, D-aci să dai semnalul; ș-adună,-mpreunează Erantele schintei! O faclă fă din ele, o faclă de lumină; Înalță preste lume acea lumină lină, Recheamă-n datorie modernii Prometei.

În dezunirea noastră, întoană, Muză, glasu-ți! întinde armonia pe unde trece pasu-ți, Și fă a asculta Și sclavul și despotul, și slabul și cel tare, Motivul înfrățirei în toat-a ta cîntare, Anunțiind pre Domnul ce vine-n urma ta.

Bogatului, ce strînge cu multă lăcomie Semănături, cireade ce-neac-a sa cîmpie, Grînare pămîntești, Îi spune că tot spicul, cu care miluiește Pe un sărac ce plînge, rodește, se-nsutește În cîmpuri empiree, în holdele cerești.

Săracilor zi iară: Pe ast pămînt voi treceți; Vă poartă grija Domnul, și cît aci petreceți Voi credeți și răbdați. Nu pizmuiți bogatul ce seamănă și strînge Rîzînd de munca voastră, rîzînd de cel ce plînge Iertați-l voi pre dînsul și-l binecuvîntați.

Cu înăcrirea urei nu vă-ndoiți mihnirea; Și la durerea voastră n-adăogați căirea Ce vine după rău. Uniți-vă în Domnul, sfințiți-vă cu mila; Săracul în iubire își ușurează sila, – Ea-i răcorește mintea și-ndură corpul său.

Unirea-mbărbătează, Unirea mîntuiește, Și mila, și amorul, popoarele-nfrățește, – Vă ajutați! Iertați! Iertați și pe bogatul orbit de lăcomie, Iertați și pe tiranul turbat d-a sa mînie, Vegheați, pîndiți minutul și nu vă spăimîntați.

Combate, Muză sacră, combate egoismul Care viclean s-ascunde și ia patriotismul, Ia nume de creștin Să poată s-amăgească. Te du fără sfială La cei ce stau pe tronuri, le spune că se-nșală Căci unul este Domnul, și frați cîți i se-nchin.

Fii mîndră în tot timpul și cântă în tot locul. Pe unde auzi plîngeri și crunt este norocul, Te-oprește consolînd; Și orice chin, durere, și orice apăsare împacă și alină cu sacra ta cîntare; Depune tu speranța în omul suspinînd.

Amenință, inspiră pe cei ce ne fac lege; Întîmpină cu trăsnet o mînă sacrilege Frăției omenești. Și poezia toată, gîndirile-nzeite, Pe care Provedința neîncetat trimite, Misionari de pace, misionari cerești,

Adună împregiuru-ți; alțați un împreună, Un imn la Mîntuire, ca o vestire bună Că vine Dumnezeu. A doua Lui venire d-aproape ne sosește: Profeți! prelude harpa; căci iată-l se ivește Și Răul se ascunde la glasul Lui cel greu.