Poezie · 1844
La prințesa C. Trubetzcoi
Cezar Bolliac · 1 min
Castelul se gătește, prințesă generoasă,
Sărbarea-ți nominală în salve-a saluta,
Și bardul ce se-nspiră la fața-ți grațioasă,
În tonă a sa harpă și cere-a preluda.
Dă-i voie, castelană, vasalii să-ți adune,
Și coardele-i sonoare, ce rîu și le-a-ntinat,
Cu ei aci să imne și-n preajmă să răsune
Recunoștința mare ce-n ei ți-ai meritat.
Orfanii vezi-i grupe, căci cer ca la o mumă,
Și gîrbovii mai colo pe care ocrotești,
Cu văduve, săracii ce relele consumă,
Aduc în hor tributul și rog ca să-l priimești.
Iubită-n capitală și-n cercuri adorată,
Prin spirit și știință în toate știi domni!
Clăcașii ți se-nchină cu inimă curată
Și bardul priveghează cununi a-ți împleti.
Căci e o norocire eroul și femeia
Cînd află pe poetul veghind în giurul lor
A ilustra o faptă, a le opri ideea,
A o para cu dafini să meargă-n viitor.
Veniți, clăcași! dați roată l-a salvelor vîlvoare l
Strigați cît strigă harpa-mi: ura la ast pahar!
Trăiască Cleopatra, a României floare,
Trăiască, adorată de voi și de Cezar!