Poezie

O țigancă cu pruncul său la statua libertății în București

Uite, maică, și surîde, Uite, fiul meu iubit! Rîzi, că ziua ți-e senină, Rîzi, că viața îți e lină! De stăpîni, cu bici de gîde, Nu, tu nu-i fi chinuit!

Du la gură și sărută Ast bilet, ast sînt odor Ce-ți dă drepturi și dreptatea! Fașa ta e Libertatea; Curcubeu de zi plăcută E stindardul tricolor.

O, Doamne! liber, oară, Liber este fiul meu? N-a să simță el robia, N-a să simță tirania, Viața tristă și amară, Viața care-am trăit eu?

Vezi tu, maică, ce icoană! Așa este Dumnezeu. Asta-i sînta Libertate Stînd și dînd la toți dreptate! Pe tirani i-a pus pe goană, Ne-a spart lanț și jugul greu.

Jură-i, maic-,a ta guriță P-ast stindard, pe sînul meu: C-o s-o aperi tu la mare, C-o să-i fii un reazem tare, Să-i dai viață și credință, C-o să-ți fie Dumnezeu!

Patria, în libertate, Ce te face cetățean, O să vază al tău sînge Că ți-l verși, cînd s-o atinge Legea ei ce dă dreptate, Ca un nobil pămîntean.

Jur eu astăzi pentru tine, Jur eu, maică,-n locul tău! Jurăimîntu-mi fie-ți Crezul! Asta fie-ți tot botezul Ce te duce-n cer la bine, Ce te mîntuie de rău!

Jur să aibi recunoștință Către frații tăi români, Ce te scot azi din robie, Te primesc 'n a lor frăție; Uit-a noastră umilință, C-am fost vite la stăpîni.

Să trăiască România Ce ne ia în sînul ei! Noi, ce nu eram în lege, Din fii liberi nu ne-alege; C-a ucis de veci robia Și cumpliții farisei!