Poezie

Odă la baia lui Ercule

Izvor de viață nouă și demn d-orice cîntare, De unde-ți vine cursul cu astă fierbîntare, Lichidul gumvital? Pucioasă, fier ce-mprimă în marmură calaiul, Prelins din Etna este, sau Ecla-ți ține traiul, Ce ocne de metal?

Prin unda-ți cea fierbinte, re-ntorci tu oari din viață? Re-ntorci puteri „din moarte? A bătrîneții gheață Vii tu a re-ncălzi? Ești ramură din focul ce totul cîrmuiește? De unde-ți iei puterea? Ce soare te-ncălzește? Ce mînă te porni?

Pe frigul lui Aheron, de care tot se teme, Aduni scîntei din viața ce moartea fără vreme Și tineri neboliți O las trecînd la iaduri? Ești poarta-eternității La care vine omul să lege firul vieții Cu vieți din cei pieriți?

Nici Baia, nici Abano, ce unda-i șerpuiește În șoptă-armonioasă și pacinic prăvălește Timavul liniștit, nu au a ta putere. Nici chiar acea fîntînă Ce-n Rinul lin își varsă prea lăudată vînă, Unde Corol s-a mărit.

Cînd unda ta cea caldă, în colcăiri spumate, La obîrșie-ți fierbe cristaluri colorate Și-ntinde curcubeu, Întocmai ca-ntr-acela ce curmă vijelia, Bolnavu-n el privește speranța, bucuria Și chiar pe Dumnezeu.

Puternice părinte! În orișice schimbare Pe globul ăsta-i face, păstreaz-a ei izvoare A nu și le slei! Curgi, curgi fîntînă lină cît va ținea tăria! L-a viața-ne cea scurtă, mai dă din vecinicia Ce ceru-ți dărui!

Bătrînului cel gîrbov, ce-n cale șovăiește, Mai dă-i din nou viață și sîngele-ncălzește, Și fă-l a mai trăi! Fecioarei ofilite ce patima o stinge, Mai dă-i vioiciunea, și fă cîți te-or atinge Puteri a dobîndi!