Poezie
Răsunet la Hora Unirei
Cezar Bolliac · 2 min
Vin’ să strîngem mînă-n mînă,
Toți c-o inimă română,
Și să-ntindem danț premare,
L-a unirii-ne sărbare!
Piară cei ce ne-nvenină,
Trîntori, viespe din stupină!
Între noi să nu mai fie
Decît frați și veselie.
Măi bădiță moldovene,
Prinde-te cu mine, nene,
Ca să fim într-o unire
Și la viață și-n pieire!
În unire-avem putere;
Altfel nu putem, măi vere!
Și dușmanul se sfiește
Văzînd pe român că crește!
Suntem gemeni, măi fîrtate,
Din părinți într-o dreptate,
Ca doi ochi la semănare,
Ca doi brazi la înălțare.
Cum.te chemi, așa mă cheamă;
Ce te temi, d-aia mi-e teamă;
Îmi ești frate și-ți sunt frate,
În noi doi un suflet bate.
Ai la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Și să tragem danț premare
Peste vechile hotare.
Și s-aducă sîntul soare
Ș-acea zi de sărbătoare:
Danțu-n horă s-ocolească
Toată țara românească!
Ascultați! răsună valea!...
De pe Prut și de pe Jiu,
Vin românii, negresc calea;
Vin în cete mii de mii.
Munții i-ar surpa, d-ar vrea-o,
Că-s ca holdele de grîu!
D-ar fi Dunărea, ar bea-o,
Dar o poznă de pîrîu!
Nu clipiți în zi de Paște,
Liliecilor spurcați!
Soboli, Cristulețul naște!
În pămînt vă adîncați!
Cîți sunteți cu frunți senine,
Inimi calzi, de neam români,
Credeți că-n unire-i bine;
N-avem teamă de păgîni.
Să ne facem țară mare
Și unită într-un: stat!
Cine-i mare e și tare;
Cine-i tare-i respectat.
Nu tot doine și jelire,
Nu tot plîns și suspinat,
Nu tot frică de pieire
La-orice vînt a adiat.
Uite-n sus și mergi d-a dreptul
Spre vrăjmașul ce-o căta
Să-ți nesocotească dreptul
Și să calce țara ta.
Dreptu-ne de apărare
Europa l-a prescris.
N-avem nici o-mpiedicare:
E-n tractatul din Paris.
Europa azi ne cere
Ce dorim să arătăm.
Frați, sculați-vă-n picere
Și cu toții să strigăm:
Cerem toți și vrem Unire!
N-așteptăm nici un minut;
Mîine-om sta la chibzuire
Ce mai este de făcut.
Cel ce cere dezunirea
Nu-i bun nici stăpînitor;
Ala vrea în veci robirea;
E un mîrșav trădător.