Poezie

În umbră

Eu viețuiesc în parcuri înfundate În care rodul moare necules, Eu lîncezesc pe-aleele uitate În care un lințoliu larg și des Închide orizonturile toate.

Sălbatice tăceri se strîng în umbră Ca niște păsări mari ce mă pîndesc, Sălbatice tăceri se strîng în umbră, Ca să-mi adoarmă fiorul sufletesc Și să mă-ngroape-n aripa lor sumbră.

Și din acest mister ce mă pîndește, Eu, cel ce voi muri neînțeles, Privesc cu dor albastrul ce mijește Abia simțit, prin giulgiul larg și des Sub care viața mea se prăpădește.