Poezie

Încătușare

Lopețile stau gata și pînzele-s umflate, — Dar cine să dezlege odgoanele de fier? În portul plin de umbră și de singurătate Nu-i nimeni să dea drumul corăbiei uitate Ce-așteapă să se-avînte sub nesfîrșitul cer.

În larg, în larg, departe, sub soarele ce-așterne Surîsul său de aur pe-o lume de mister, În larg, prin valuri calde și moi ca niște perne, Sunt insuli de coralii cu primăveri eterne... Dar cine să dezlege odgoanele de fier?