Poezie · 1869

Când marea...

Când marea turbează de valuri împinsă Și-și scutură coama de spume și vânt, Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă, Când tunete cânt;

Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde O rază de aur se toarce ușor Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde Prin vânt și prin nor.

Ce caută raza din ceruri venită, Din galbena steauă ce-aleargă prin cer, Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită Und-razele pier?

În fundul cel umed al mărei turbate, În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar, Lucește o steauă în piatră schimbată, În mărgăritar.

E-amantul a stelei ce palidă trece Și-aruncă prin nori a ei rază de nea, E-amantul căzut dintre stele, ce rece În mare murea.