La mormântul lui Aron Pumnul
Notă privind simbolurile editoriale folosite.
• Punctul sub i arată prezența accentului: cuvântul antică este accentuat (livresc) pe i la fel ca etimonul său latin.
• Brevis sub u arată pronunțarea semivocalică: cuvântul auroasă începe cu diftongul au, ca în româna veche (și ca în etimonul său latin).
• Accentul grav pe o, prezent deja în ediția Perpessicius pe care am consultat-o și urcând poate până la Eminescu, indică accentuarea arhaică (și etimologică) a cuvântului colo pe ultima silabă.
• O bară verticală colorată arată prezența (etimologică și livrescă, dar și din necesități prozodice) a hiatului, acolo unde în mod normal el nu este prezent în limba actuală.
• În sfârșit, prezența diacriticului brevis pe e indică pronunțarea regională moldovenească, cerută de rimă, a lui e ca ă. (În același timp, Eminescu nu scrie ă, ci e, deci grafia cu e trebuie păstrată.)
Aceste simboluri nu fac parte din textul eminescian. Ele pot fi adăugate de editori spre a facilita pronunțarea corectă a unui text totodată livresc și având și elemente de pronunțare regională și arhaică.