Poezie

Anul nou al moldoromânilor 1830

Cununat de line raze, Timpul cursu-naintează Într-a stelelor noian; Ș-astăzi preste-a lumei față, Cătră a omului viață, Mai adaoge înc-un an.

Acest an menit să fie Mai ales decât o mie, Ce românii a trecut; În a tartarului unde Toate rălile cufunde, Ce-ntre noi s-a fost născut.

Dulce-armonie de pace, Care farmăcă și place, Ni răsună împregiur; Și din sferile senine Se apropie trei zine, Cu mănos, ferice-ogur.

Sânte legi întâia duce, Și în dreapta spata-i luce, Spre osânda celor răi. În a doua văd figură Cu simbol de-nvățătură, Ce-a luminei e temei.

Iar a treia a lor soață Este zâna cea negoață, Și spre scopul cel dorit Acu-n vase încărcate Sub al nostru steag răzbate La limanul fericit.

N-au Golcondei mănuntaie, Nici a Mexicului plaie, De acest odor mai sânt. Prin negoț, științe, lege. Noi în patrie vom culege Avuții de pre pământ.

Cestor zâne ce putere Ne-aduc, laudă, mângâiere, Să dăm trainic adăpost. Celui ce ni le trimete Mulțămirea să nu-ncete Prin vii fapte și prin rost.