Asinul și fluierul

Pe o holdă săcerată Păscând asinul odată, Din tâmplare au văzut Fluierașul cel pierdut. Vre, mirându-se, să știe Di ce lucru a să fie Lemnul cela găunos? Deci l-întoarnă-n sus, în gios, Tot cu botul său l-împinge, Îl amirosă și-l linge, Când, suflându-l, au sunat Viers ce n-au fost așteptat. Măi, măi, strigă-n bucurie, Acest sunet d-armonie Au vădit c-ascuns talant M-au menit de muzicant, Ș-astăzi nările-mi răsună Pruba-n lume cea mai bună Criticului pizmătar Că viers face ș-un magar.