Poezie

Cărările și calea dreaptă

Spre o cale grea și lungă Călători doi s-au unit, Deși ii aveau s-agiungă Scop cu totul diferit.

Numa avere să adune Unuia foarte-i plăcea, Pentru-aceasta el de bune Orice mijloace credea.

Celalalt, în curăție, Câștig strâmb nu căuta, Fără de fățărnicie Dreptului se închina.

Ista, deci, cu sigur pas Tot pe drumul drept au tras, Dar șiretul călător, Pintre nobili și popor

Trecând, în gândul său zice: Nătărăul las să ție Drumul lung; eu prin potice Voi cârni cu ghibăcie,

Că pre astă scurtă cale Deseori am fost găsit Titluri, laude și parale; Uneori le-am și răpit!

Fața, vorba, tot le schimbă; Pe cărarea cea mai strâmbă Tupil se înainta Tot în stânga,-n dreapta ba!

Ori pe unde el se duce Ceva trebuie s-apuce; Fiind toate de al său plac, Nu ferește nici un lac,

Ce înainte ca să poată Păn la brâu în tină-noată, Ș-încărcat cu grea povoară, Deși plin e de ocară,

Împroșcat de tot și uns, Așa la scop au agiuns. Însă toți îl defăimau, Cu degetu-l arătau.

Omul bun, cu mică parte, Ce pe drum drept au călcat, Au sosit pe altă parte Sărac, însă tot curat!