Epilog

Înalțat-am monumentul încă-n junea Românie, Decât bronzul, fierul, piatra mult mai trainic am durat. Pre el timpului fortune în turbata lor mânie N-or putea ca să-l oboare pe cursul îndelungat. Nu, de tot nu mor, că partea nobil-a ființei mele La Cel care a creat-o va întinde al ei zbor; Acolo ea, limpezită d-omenești pătimiri grele, A ei voace va adaoge cătră a îngerilor hor, Spre a lăuda Ființa care între lumele senine, Fără început domnează și domni-va fără de fine!