Poezie

Soarele și negura

Prin tăria cea azură Trecând soarele de vară, A lui rază-așa căldură Săgetat-au preste țară, Că apele a unui lac Toate-n aburi se prefac.

Deci aceste-aburele Agiungând la-naltul lor, Uitând chiar, ca inimi rele, Cui datoare-s cu noroc, S-aduna, se îndesa, Ca-nchegându-se în nor Doar să poată-ntuneca Pe-a lor binefăcător.

Însă-atuncea dreptul soare La-ngiosita cea estime Zisu-i-au: Uitat-ai oare Cum agiuns-ai la-nălțime? Pentru-asemenea trufie Vei simți a me urgie!

Deci îndată a sale rază Cu putere scânteiază, Norul, umbra au pierit, Negura iar se desface, Și de unde s-au suit În tinos lac iarăși zace.