Bineînțeleșii

Preotului, ce citise Pe una ce-n grab' murise, Zicea o cocoană bună: "— Șade rău să spui minciună ! L-alții n-ai tăgăduit-o, C-ai fost d-ai și spovedit-o ! Părinte-o socotești glumă ? Ori nu știi ce este ciumă ? Astfel cugetă creștinii, Să zmreduiești toți vecinii ? Nu știi că-ți rîdică daru ? Dar an nu băuș paharu ? Ba două pahare rele, Doi feciori nu-s bagatele !" Fără multă judecată Preotu răspunse-ndată: "— Cocoană, ce-ți spun nu crede Cîți cu ochii lor nu vede ! Paharele seci sînt rele; Dar nu-s astfel ale mele. Zeu, Dumnezeu, le beau pline, Și eu cîte beau ? puține ! Nu le număr să țiu minte ! Că opt abia-mi ud un dinte; Și mi-au spus mulți că e-a minții, Des așa tot să-mi spăl dinții, De a cărora păstrare Îngrijesc ca lucru mare".