Sonet I

Când ai să fii bătrână și când vei sta acasă Torcând ațintindu-ți spre foc ochii căprui Citind versuri de mine pe gânduri ai să-ți spui: Ronsard mă preaslăvise pe când eram frumoasă.

Si n-o să ai in jurul tău nici o servitoare Care prinzând de veste de-un lucru-atât de rar Să nu tresară grabnic la numele: Ronsard Ce-a vrut să-ți facă fala pe veci nemuritoare.

Ci eu voiu fi in țărnă o palidă stafie.

Sub mirți, neturburată odihna o să-mi fie Când tu bătrână, ’n minte trecutu-o să-ti înșiri.