Poezie · 1898
La schit
Maria Cunțan · 1 min
Acolo unde lângă schit,
Aproape de altar,
Christos cel mort e răstignit
Pe o cruce de stejar.
E lângă gârbovitul nuc
O laviță de glíi . . .
Acolo singură me duc
Și fără mărturii
Me uit cu ochi uscați și mari,
Cu inimă negrită,
La cel ce-i pus intre tălhari,
La taina răstignită.
Apoi cobor la noi în sat
Și pe nerĕsuflate
Duc până seara pe 'nsărat
Povara vĭeții 'n spate.
Iar când me simt cam obosit,
Când lacrămile plouă . . .
Atunci — me duc până la schit
Și-mi iau putere nouă.