Poezie · 1910

Mă duc...

Mă duc din calea celor ce se luptă, Pe-un drum pustiu mă depărtez încet... Am răni în piept și arma mea e ruptă... Mă duc din calea celor ce se luptă Să mor la umbră — colo sub brădet

Nu mă ’ntrebați în ceasul de pe urmă Dacă rămîn la casa mea orfani... Aud sunînd talanga dela turmă Ah, nu mi-e dat în ceasul de pe urmă Să-mi văd izbînda cruzilor mei ani.

Mă duc cu pas ușor în legănare De horă care-mi tremură ’n auz, — Cînd se lumină peste culme zarea, Mă duc cu pas ușor în legănare Unui caval ce plînge că m’am dus.

Nu cer preot nici cuminecătură, Preotul meu s-a coborî din zări; Doar pieptul meu de dragul lui îndură Nu cer preot căci cuminecătură Mi-a fi lumina ultimei cîntări