Poezie · 1894

Câmpul libertății

Un zvon din sat în sat străbate Și dă poporului curaj El pleacă-n valuri tulburate Și se îndreaptă către Blaj.

Sunt preoți și mireni, cu toții Mânați de-același ideal — În fruntea tuturora moții, Mândria mândrului Ardeal

Ei simt că-ntâia oară-i leagă Un dor adânc de neam înterg, Aleargă toți să-l înțeleagă — Și căt de bine-l înțeleg!

Căci bat cincizeci de mii de piepturi, Și-n ele inimi românești Cari strigă: „Libertate! Drepturi Pe plaiurile strămoșești!...”

O, sfântă zi de sărbătoare! Popor voinic din văi și lunci, Te-om mai vedea odată oare Precum te-ai arătat atunci?

Povestea vremii ne învață Că orice rană are leac, Dar o-ntâmplare-așa măreață Zbucnește-o dată la un veac!