Poezie

Cântece

Singurel ca un haiduc, În surghiun ca norul, Cată mîine să mă duc Și să-mi las odorul.

Mîine plec în zori de zi... Însă pînă mîine, Vino mai aproape, — zi Doina mea, stăpîne!

Doina cu păstorul, cînd Prăpădise turma Și se duce tot cîntînd Ca să-și piardă urma...

Nu mai sunt pe luncă flori, Văile-s deșarte, Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe !

Și văzduhul s-a-nnorat, Ninge sus la munte — Trec pe vale, la iernat, Turmele mărunte...

Plîng tilingi, tălăngi răspund, Soarele apune, — Glas de bucium sună-n fund Ca o rugăciune...

Boii stau în jug supuși, Gata de plecare ; Necăjiții cărăuși Merg pe lîngă care...

„Hăis și cea!” — gem sub poveri Carele greoaie ; Ieri ca azi, și azi ca ieri ; Frig, și vînt, și ploaie...

Drumul e glodos și greu, Negura se lasă : „Știe bunul Dumnezeu De-om ajunge-acasă !...”

Dragă codrule, te las... Plec pe căi străine... Chezășie mi-a rămas Inima la tine.

Tu m-ai învățat să cînt Din copilărie, Și de-atunci n-am pe pămînt Altă bucurie !...

Bate vînt din răsărit, Veste neagră mi-a venit Că la temniță-n Bălgrad Sunt trei frați de spînzurat... (Cîntec vechi)

Stau la Bălgrad trei fîrtați, Stau în închisoare : Mîine-n zori sunt așteptați De spînzurătoare...

— Domnule, măria-ta, Cel dintîi oftează, Bun ai fi de-ai aștepta Pînă mîini de-amează...

Pînă maica mi-o veni, Nu mă du la moarte, Că de-acas-abia porni Și-i bătrînă foarte !

— Domnule, măria-ta, Zice altul iară. Bun ai fi de-ai aștepta Pînă mîini pe sară...

Am nevastă, copilaș ; Lung e drumul foarte ; Pînă intră în oraș Nu mă du la moarte !...

Cel din urmă-i asculta, Împăcat cu toate ; — Domnule, măria-ta Iartă-i, de se poate !

Ci de mine nu-ntreba : Mie mi-e totuna. Mai vedea-voi mîini ori ba Soarele și luna !...

N-o să-mi plîngă la mormînt Maica ori nevasta Că străin am fost și sunt Eu pe lumea asta !

Numai cu o fată-n sat M-am iubit o vară, — Dar și-aceea m-a lăsat Și mi-o măritară...