Poezie

Grădina morții

Ți-aduci aminte de grădina morții ? Era-n amurg, cînd ziua se îngînă Cu noaptea, și, ținîndu-ne de mînă, Lăsasem pașii noștri-n voia sorții.

Mergeam domol, vorbind în taină, pînă Ne-am pomenit deodată-n fața porții, Și-ntrarăm în lăcașul unde morții Dorm înfrățiți de veșnica stăpînă.

Amețitor plutea-n răcoarea serii Mireasma florilor de pe morminte, Și pătrundea ființa noastră-ntreagă.

Înfiorați de farmecul tăcerii, Tăceam și noi... Mai ții tu încă minte Întîia noastră sărutare, dragă ?