Poezie

Lăutarul

Vestit era odată lăutarul ! La zile mari, bătrîna-i alăută De cîte ori cu galbeni fu umplută Și-n loc de vin cu aur plin paharul.

N-a fost o nuntă fără el făcută : Îl prețuia vlădica și plugarul... Azi n-a rămas pe fund decît amarul, — Trist și-amintește gloria trecută...

Uitată doarme-a doinelor comoară De-un sfert de veac, în vechea lui vioară Ce-a desfătat o lume-n tinerețe !...

Să-ți povestească el ce mari ospețe, Ce mîndre nunți, ce luminate fețe Văzură ochii săi odinioară...