Poezie · 1904

Nürnberg

Pe lîngă ziduri vechi de vechi palaturi Trec adîncit în gînduri, pe-nserate... Pe-aici cîntau demult fîntîni curate, Rîdeau grădini cu înflorite straturi.

Azi sunt ruini, și gîndu-abia străbate În negura acelor negre leaturi... Dar de mă-ntorc și cat, pierdut, în laturi, Le văd, și-acum acolo-n vis pe toate.

Acel ce astăzi numele mi-l poartă A mai trecut pe sub aceași poartă ? A mai trăit, acuma ani o mie,

O altă viață, neștiută mie ? Adesea iarna cînd natura-i moartă, Ne-mbat-un miros vag de iasomie...