Poezie
Un vis
Iubesc cum încă om pe lume
N-a fost în stare să iubească.
Iubita mea e sfântă, mare,
Dar nu-i ființă pământească.
Iubesc o zeie exilată
Din cer, și-n veci o voi iubi:
E libertatea. Dar, durere!
În vis numai o pot zări.
În versurile mele însă
Mi-apare falnica iubită.
Chiar astă-noapte-a fost cu mine
Într-o grădină înflorită.
Îngenunchind i-am spus iubirea-mi
Și m-am plecat să rup o floare
Ca să i-o dau — o mică jertfă...
Atunci — cu spada sclipitoare —
La spate-mi apăru călăul,
Și capul meu căzu trunchiat...
În mâini chiar îmi căzu, și dânsei
În loc de floare i l-am dat.