Poezie

Unui luptător

E mult de-atunci... și, totuși, ai crede c-adineauri Visai că lupți de-a valma cu zmei și cu balauri, Să dezrobești pe mândra copilă de-mpărat... E mult de-atunci... și, totuși, ai crede c-adineauri

Visai pe-nvingătorul, încununat cu lauri, În lupta pentru bine, de-o lume admirat... Azi, obosit și sceptic, ai devenit cuminte,

De visul de mărire râzi când ți-aduci aminte, Cum râzi și de himera minunii din povești; Dar te cuprinde jalea că te-ai jertfit durerii,

Și-ai prăpădit o viață, luptând cu mici mizerii, Și n-ai avut o clipă norocul s-o trăiești!