Poezie
Vremuri apuse
Ștefan Octavian Iosif · 1 min
Aus altern Märchen winkt es...
HEINE
În parcul vechiului castel,
Pe-aleea solitară,
Un tînăr prinț rătăcitor
Se plimbă trist și visător
În fiecare seară...
Se plimbă trist și visător
Și-ngînă cu durere :
— Copilă tainică de crai,
Cu vineți ochi, cu păr bălai,
Tot sufletu-mi te cere...
Se plimbă visător și trist
Și cu durere-ngînă :
— De ce nu vrei să te ivești
Din ceața vechilor povești
Să-mi faci un semn de mînă ?
E-o liniște de cimitir
În parcul singuratic :
— O, dați-mi mîndrul buzdugan
Și-aduceți calul năzdrăvan
Ce-adulmecă jăratic...
Ca-n cimitir e liniște
În tainica grădină.
Trist razele prin cetini curg
Și luminează în amurg
Castelul în ruină...